Despre noi
În august 1967, sovhozul „Trandafir” avea în posesia sa o uzină de prelucrare a plantelor eterooleaginoase, un parc de maşini (cu aproximativ 50 de maşini, dintre care doar 2 autobuse şi 5 maşini uşoare); 3 brigăzi de tractoare, 3 secţii de producere (s. Malinovca, s. Sturzeni şi s. Cucueţi), ferme de vite mari cornute şi porcine, având aproximativ 4000 ha de pămînt arabil.
Prin hotărâre de guvern, s-a decis ca la baza sovhoz-uzinei ,,Trandafir” să fie deschis tehnicumul industriei de prelucrare a plantelor etero-oleaginoase. În 1967 s-a dat în exploatare un bloc cu 16 apartamente, unde s-au format 16 săli de clasă. Prima scară cu 8 săli de clasă a fost transformată în cămin. Scara a doua cu 6săli de clasă: cancelarie pentru profesori, secţia de învăţământ cu 3 cabinete şi săli de clasă.
În toamna aceluiaşi an, în URSS erau deja fondate 47 de colegii cu aceeaşi specialitate, şi în Moldova numai 4 specializaţi în industria alimentară. În Rîşcani erau deja două şcoli: rusă şi moldovenească, mai târziu (1985) s-a format şi şcoala profesională.
In 1968 au fost admise încă 5 grupe la aceleaşi specialităţi. La începutul anului de învăţământ au fost organizate şi amenajate 3 cabinete: de fizică (d-nul Istrate) de chimie (d-na Osipova) şi de botanică(d-nul Cîrlig). Paralel cu toate aceste evenimente se duce construcţia noului corp didactic al căminelor, ospătăriilor şi stadionului.
Primul a fost dat în exploatare căminul şi ospătăria (1970-1971) şi în 1972 – căminul al doilea şi corpul didactic. La trecerea în noul corp didactic, colectivul profesoral s-a mărit până la aproximativ 30 de persoane cu 600-700 de studenţi. În anii 1972-1973 a fost terminat stadionul şi sădit parcul, iar monumentul din faţa colegiului datează din 1975. Teritoriile fostului sovhoz, mai apoi s-au dat cote (Cucuieţi şi Sturzeni) iar terenul arabil al gospodăriei din satul Malinovca era prelucrat de către însăşi studenţii, care participau activ la funcţionarea uzinei. O mare parte din plantaţii erau de trandafiri, dar mai era şi lavandă, salvie.
La trecerea în noul corp didactic, blocul vechi s-a transformat în secţia fără frecvenţă, iar fostul cămin în apartamente de locuit care mai târziu au fost privatizate.
Puţin mai jos de cămin, era o clădire cu menire culturală, (pentru concerte) mai numită şi estrada de vară. Acolo erau organizate majoritatea activităţilor culturale, astfel de manifestări aveau loc destul de des, căci se întâmpla să avem oaspeţi din toată fosta URSS. Activitatea culturală fiind puternic dezvoltată, permitea organizarea întrecerilor între grupe (influenţa foarte mul lucrul fizic în gospodărie) şi care erau premiate cu excursii (la mare, la munţi).
Pe parcurs s-au mai adăugat specialităţi în 1972 înverzirea satelor şi oraşelor; în 1974 mecanica; în 1988 contabilitatea, etc.